Click here for English
Home : Nor Gol: Învăţăturile lui Hsu Yun
 » CAPITOLUL 5: STADII DE DEZVOLTARE
back  Index  next page
Marele Maestru Hsu (Xu) Yun
Nor Gol: Învăţăturile lui Hsu Yun

Culese din notele şi amintirile
Maestrului Jy Din Shakya
Transmise lui Ming Zhen Shakya
şi Upasaka Richard Cheung
 
Traduceri de Yao Xin din Bucureşti

CAPITOLUL 5: STADII DE DEZVOLTARE

Care sunt stadiile prin care trecem în timp ce înaint ăm spre iluminare?

În primul rând, în timpul meditaţiei s-ar putea să experimentăm o clipă de puritate extremă şi de uşurare. Am putea chiar să simţim cum corpul începe să leviteze sau cum mintea se ridică deasupra corpului şi ne putem vedea cum stăm acolo jos. Aceste experienţe sună foarte ciudat, dar şi mai ciudat este să treci prin ele. Dar lucrul cel mai ciudat este că foarte mulţi le experimentează.

În al doilea rând am putea să ajungem într-o stare de puritate lipsită de ego, în care suntem doar martori ai obiectelor şi evenimentelor din mediul înconjurător, fără a fi afectaţi de acestea în nici un fel. Fluxul de date ce ne parvin prin simţuri nu ne mai ating. Rămânem neafectaţi de evenimentele din jur precum piatra din apa care trece. Când ajungem în această stare trebuie să ne străduim să rămânem conştienţi şi atenţi la această experienţă.

În al treilea rând am putea auzi pocnitură ca de tunet pe care nu o mai aude nimeni, în timp ce noi suntem siguri că a zguduit toată casa. Sau sunetul pe care nu îl auzim decât noi poate să fie ca un zumzet de albine ori ca o trompetă în depărtare. Aceste experienţe auditorii ar fi foarte ciudate pentru un om obişnuit, dar pentru practicantul de Chan sunt chiar foarte obişnuite.

Oricând avem o experienţă ciudată, inexplicabilă - o viziunea poate, trebuie să discutăm despre ea numai cu un maestru, nu cu altcineva care ar putea să ne îndrume greşit, fie din ignoranţă, fie din răutate. Deseori practicantul de Chan care nu a reuşit să ajungă la un nivel mai înalt va denigra experienţele altuia.

Ce trebuie să facem când nu reuşim să medităm deloc, când ne aşezăm dar nu găsim decât nelinişte? Atunci trebuie să ne luăm cu binişorul, ca pe un copil. Când un copil învaţă să cânte la un instrument, nu i se predă dintr-odată şi teoria muzicală, şi notaţia, şi particularităţile instrumentului, şi o compoziţie întreagă. Nu, un copil este învăţat treptat, cu şedinţe scurte de teorie şi şedinţe scurte de practică. Aşa este cel mai bine. Un muzician matur poate să practice uşor opt ore pe zi, dar nu şi un începător. Începătorul are nevoie de o lungă serie de mici succese. O lungă serie de mici succese este de preferat unei serii scurte de eşecuri. Trebuie să ne programăm ţeluri mai mici, şi să nu ne apucăm de altele mai mari până ce nu terminăm cu acestea mici.

În afară de practica meditaţiei mai este şi atitudinea. Începătorul trebuie să înveţe să cultive ceea ce se numeşte "atitudinea muribundului". Ce este această atitudine? Este starea în care ştii ce este important şi ce nu este, în care eşti înţelegător şi iertător. Oricine a stat la capul unui muribund înţelege despre ce este vorba. Ce ar face un muribund dacă este insultat? Nimic. Ce ar face un muribund dacă este lovit? Nimic. În timp ce aşteaptă să moară, şi-ar mai face el planuri de cum să ajungă faimos sau bogat? Nu. Dacă ar veni la el cel care l-a jignit şi i-ar cere iertare, oare nu l-ar ierta? Bineînţeles că l-ar ierta. Muribundul ştie cât este de inutilă pizma. Ura este un sentiment atât de urât. Cine ar vrea să moară cu ură în inimă? Nimeni. Muribundul doreşte dragoste şi pace.

A fost o vreme în care muribundul a nutrit mândrie, lăcomie, pofte trupeşti, dar acum acestea s-au dus. A fost o vreme în care muribundul a avut vicii, dar acum a scăpat de ele. Acum nu mai trage nimic după el. Şi-a părăsit greutăţile. A găsit pacea.

Dragi prieteni, după ce ne vom da ultima suflare, acest corp fizic al nostru va deveni un cadavru. Dacă ne străduim să-l vede de pe acum ca pe un cadavru, pacea ne va găsi mai repede.

Dacă am considera fiecare zi ca fiind ultima noastră zi, n-am mai pierde nici măcar un minut cu dorinţe frivole sau ură şi furie vătămătoare. Nu am mai uita să ne arătăm dragostea şi gratitudinea celor care au fost buni cu noi. Nu ne-am mai reţine iertarea faţă de orice ofensă, mică sau mare. Şi dacă am greşit, nu ne-am cere iertare chiar şi cu ultima suflare?

Bun, dacă aceasta sunt marile greutăţi pentru începători, ce dificultăţi întâmpină practicantul de nivel mediu? Rezultatele! După ce a cultivat disciplina Buddha Dharma, el trebuie să se îngrijească în continuare de această grădină în timp ce aşteaptă să culeagă Rodul Sfânt! Totuşi, aşteptarea lui trebuie să fie o aşteptare pasivă. El nu poate şti sau programa când va veni vremea culesului. Ţăranii ştiu când trebuie culeasă fasolea sau când se vor coace merii. Dar Iluminarea va veni când va fi să vină.

Şi cândva veni, meditatorul îşi va experimenta Natura Reală. Va înţelege că egoul este într-adevăr doar o ficţiune, o iluzie dăunătoare. Acum, eliminând confuzia, el devine imperturbabil. El va dezvolta un mintal centrat, o unitate ce străluceşte prin puritate şi este absolută prin linişte. Desigur, după ce a ajuns la acest stadiu, trebuie să acţioneze spre păstrarea acestui Ochi de Diamant al Înţelepciunii. Trebuie să fie vigilent şi să nu permită egoului să se reafirme, deoarece ar fi prostesc să încerce să-şi mai pună un al doilea cap inutil pe gât.

De fiecare dată în care atingem starea lipsită de ego a conştienţei perfecte, vedem că este imposibil de descris. Situaţia este ca cea a observatorului care se uită la cineva cum bea un pahar de apă. Apa era caldă sau rece? Observatorul nu poate şti, dar cel care a băut apa ştie. Şi dacă observatorul nu este de acord, pot ei să se certe din asta? Nu. Se poate discuta despre iluminare cu cel neiluminat? Nu. Aceste discuţii sunt fără rost. Maestrul Chan Lin Ji obişnuia să spună: "Fă garduri cu maistrul de garduri. Discută despre poezie cu poeţii." Cel care a atins starea fără ego poate comunica această experienţă numai cuiva care a trăit-o şi el.

Dar după Iluminare, atunci ce?

După Iluminare trăim aventura Măreţului Bodhisattva. În meditaţiile noastre ne ducem pe tărâmul lui Guan Yin. Este cel mai frumos tărâm dintre toate.

Dar după asta, practicantul desăvârşit trebuie să se separe de Chan, să absolve, ca să spunem aşa, şi să devină ceea ce a învăţat să devină: o persoană care pare foarte obişnuită, doar un chip în mulţime. Cine ar putea şti că acest chip este un Chip Originar? Cine ar putea şti că această persoană a fost odată o persoană, apoi două persoane, apoi trei persoane, iar acum este din nou una, o persoană care trăieşte viaţa Sinelui Buddha? Nimeni n-ar ghici asta doar din privire.

Astfel, ultima problemă pe care trebuie să o rezolve practicantul este chiar intrarea în Vid despre care le place începătorilor să vorbească. El trebuie să obţină "non-mentalul". În loc să înainteze într-o singură direcţie el trebuie să se extindă în toate direcţiile, sau cum ar spune Han Shan (Munte Răcoros), "în infinitate". În Chan asta se mai numeşte şi "a-ţi da drumul din vârful stâlpului de o mie de picioare".

Chan este un stâlp alunecos de o mie de picioare. E greu de căţărat. Dar după ce practicantul se vede ajuns în vârful lui, ce mai face după asta? Îşi dă drumul. Se aruncă în gol. Nu se poate agăţa de Chan. A descoperit ce înseamnă să fii fără ego, dar acum trebuie să trăiască efectele acestei descoperiri. Acţiunile lui nu pot fi deliberate sau plănuite. Astfel obţine spontaneitatea şi devine unu cu realitatea. De acum înainte nu mai e nevoie de luptă.

Deci, intrarea în Chan este examenul de început; iar ieşirea din Chan este examenul de sfârşit.

Omul de Chan nu stă în vârful stâlpului admirându-şi Diploma de Iluminare. El citeşte diploma, strigă "Kwatz!" şi o aruncă în cele patru vânturi. Apoi sare din vârful stâlpului în infinitate.

Dragi prieteni, deşi la iluminare se poate ajunge prin multe porţi Dharma, Buddha, cei Şase Patriarhi şi toţi Strămoşii Chan, spun laolaltă că cea mai minunată intrare este Poarta Chan.

back   Înapoi          Index           continua back
 
 
Modificat la: 11-07-2004
©1996 Ordinul Budist Zen al lui Hsu Yun

Informaţii: Fa Ming Shakya