Click here for English
Home : Nor Gol: Învăţăturile lui Hsu Yun
 » Capitolul 12 - Mo Shan
back  Index  next page
Marele Maestru Hsu (Xu) Yun
Nor Gol: Învăţăturile lui Hsu Yun

Culese din notele şi amintirile
Maestrului Jy Din Shakya
Transmise lui Ming Zhen Shakya
şi Upasaka Richard Cheung
 
Traduceri de Yao Xin din Bucureşti

Capitolul 12 - Mo Shan

Multe femei au excelat în Chan. Multe din ele au devenit maestre, iar unele chiar au reuşit acolo maeştrii bărbaţi au eşuat.

Aşa a fost şi cu Mo Shan. Precum mulţi alţii, Mo Shan şi-a luat numele după cel al muntelui în care se afla mânăstirea ei. A devenit repede faimoasă, urmare a înţelegerii adânci asupra practicii Chan şi a măiestriei cu care îşi conducea discipolii către iluminare.

Călugărul Quan Xi, care mai târziu a devenit Maestrul Chan Quan Xi, a auzit de succesul metodelor ei, şi după ce a petrecut câţiva ani împreună cu nimeni altul decât Maestrul Lin Ji – ani în care a învăţat mult, dar fără să se ilumineze, s-a decis să meargă la Mo Shan, să vadă dacă metodele ei îi sunt de vreun folos.

Cred că acel Quan Xi căzuse pradă mândriei care îi strică pe unii din elevii marilor maeştri. Li se pare că e mai bine să fi discipolul neiluminat al unui maestru faimos decât să fi discipolul iluminat al vreunui necunoscut. Unii gândesc la fel şi despre sexe. Ei cred că bărbatul neiluminat este oricum superior femeii iluminate şi maestre. Am putea să-i spunem machismul Chan.

În fine, elevul călugăr Quan Xi, s-a înfiinţat cu traista pe umăr la mânăstirea lui Mo Shan. Era un cavaler, privea de sus, şi era foarte conştient de faptul că era un practicant de Chan mascul şi superior. Nu a sărit în sus bătându-se cu palmele pe piept aşa cum face o gorilă, dar nici nu mai avea mult.

Quan Xi intră în sală chiar atunci când Mo Shan îşi începuse predica. Ar fi trebuit să i se închine şi să o roage să fie primit ca student; dar îi era peste poate să se umilească în faţa unei femei.

Mo Shan l-a studiat un pic şi a întrebat un student: „Acesta este un călător sau un student nou?”

Quan Xi vorbi: „Nu sunt un turist. Eu respect Buddha Dharma.”

„Aha,” spuse ea, prefăcându-se surprinsă. „Deci respecţi Dharma! Ia spune-mi, cum ai ajuns aici?”

„Am intrat venind de pe drum.”

„Ţi s-a părut cumva că ai lăsat Dharma în drum, iar înăuntru nu mai e respectată s-au aflată?”

Quan Xi nu mai ştia ce să spună. Făcu un fel de îngenunchere în ascultare, mai mult ca să-şi ascundă nelămurirea decât din respect.

Dar Mo Shan nu a fost mulţumită de această aroganţă, fie ea şi compromisă. „Dharmakaya nu are margini pe care să le strâmbi tu după minciunile tale,” spuse ea. „Precum este Dharmakaya omniprezentă, la fel sunt şi regulile, Legea, Buddha Dharma. Te vei purta aşa cum spun regulile. Te vei conforma.”

Quan Xi se plecă mormăind înaintea lui Mo Shan. Dar când s-a ridicat nu a mai putut: „Dar în ce stare este capul lui Mo Shan?” Sărise la bătaie, verbal. De fapt întrebase dacă ea era sau nu era iluminată.

Mo Shan zâmbi auzind această impertinenţă. „Care dintre discipolii lui Buddha e în stare să-şi vadă usnisa, protuberanţa sacră din creştetul capului?” Vroia să spună că numai un iluminat poate cunoaşte un altul, iar dacă Quan Xi nu a văzut că ea este iluminată, era din cauză că el însuşi nu era iluminat.

„Unde este bărbatul care se îngrijeşte de Mo Shan?” răspunse el superior, jucându-se cu dublul înţeles: femeia şi mănăstirea din munte.

„Acela care se îngrijeşte de Mo Shan nu este nici bărbat, nici femeie,” răspunse ea cântându-i un pic în strună.

„Persoana responsabilă trebuie să fie destul de puternică pentru a duce la împlinire transformarea,” atacă el cu machismul urcat iar la cap.

Mo Shan îl privi lung. Vorbi rar şi cu blândeţe: „Acela care se îngrijeşte de Mo Shan nu este nici fantomă, nici demon, nici persoană. În ce ar trebui să se transforme Acela?”

Atunci a înţeles şi Quan Xi! A rămas ca trăsnit, îngrozit de vederea imensei lui ignoranţe. Căzu în genunchi şi i se plecă cu adevărat. Acum avea cu ce.

A rămas trei ani la Mânăstirea Mo Shan, lucrând ca grădinar. A atins iluminarea sub îndrumarea Maestrei Mo Shan.

Peste ani, ajungând el însuşi maestru cu discipoli, obişnuia să le spună: „Pentru iluminare ne trebuie o găleată plină din Calea Lactee. De la tatăl meu spiritual n-am primit decât jumătate. Mo Shan, mama mea spirituală, a fost cea care mi-a dat restul; şi de atunci nu mi-a mai fost niciodată sete.”

back   Înapoi          Index           continua back

 
Modificat la: 11-07-2004
©1996 Ordinul Budist Zen al lui Hsu Yun

Informaţii: Fa Ming Shakya